cand cerul parea mai departe

cand cerul parea mai departe

marți, 9 decembrie 2008

ma scuzati, mi-am uitat zambetul in cealalta haina!

mai exista cateodata momente in care iti doresti sa nu fi iesit din casa...
si mai sunt momente in care ai prefera sa nu te mai infinga in sertare mici, da sertarasele in care te trantesc prieteni, familia, si uneori tu insuti...

tin sa imi prezint scuzele de rigoare ca nu zambesc, si nu dau din coada constant, lumea se simte jignita, si imi cer scuze ca nu am un centru al universului pentru fiecare individ care imi traverseaza viata

de asemenea anticipat va anuntz ca "asa sunt eu", si ca imi pare rau daca va perturb perceptia asupra mea, sau a categoriei in care trebuie sa ma incadrez, nu tineam sa fiu atipica, regret ca uniformele create pentru indivizi sociali/sociabili nu mi se potrivesc si arat anapoda in ele

mai sunt o seama de lucruri pe care le regret: ca sunt suficient de naiva sa cred ca cineva are nevoie de parerea mea, si ca am idei fixe, ca vreau sa dau o mana de ajutor...imi pare rau ca mi-am dat din mashti jos si am spus ce am gandit, ma scuzati ca nu am suficient simt al umorului pentru carnaval

din pacate nu m-am nascut cu un zambet tamp pe fatza si prin urmare numai de la balamuc mi-as putea procura unul permanent,

data viitoare o sa ma rezum la "ma scuzati l-am uitat in cealalta haina"

vineri, 28 noiembrie 2008

365 de scrisori


zilele astea parca ar fi o mare gramada de moloz, mare pana la cer, mare incat acopera sorele...mare dumnezeule, mare!
si totusi, mai sper sa zaresc si eu pe unde sa calc, sa nu nimeresc in ceva moale si neplacut...

dupa ce vezi "Ashes and snow" o data esti fascinat de imagini, a doua oara nu poti ignora versurile, ramai marcat de cele 365 de scrisori catre tine insuti...

365 de pagini sau mai multe catre cel din tine...
365 de conversatii, de franturi din tine, de bucati de intentii nematerializate
365 de zile in care ai vrea sa poti sa fii si nu esti inca

vreau cele 365 de zile ale mele si nu vreau sa astept pana la revelion sa prind o depresie, ca o raceala indaratnica, sa-mi strice sarbatorile compromise...

am nevoie de 365 de srisori catre mine, 365 de minute macar in care sa fiu eu , doar eu...
e un om caruia i-as trimite cele 365 de bucati din mine, doar ca nu-i va pasa si vor ramane 365 de bucati dintr-un puzzle uitat pe un dulap, plin de praf, inutil...365 de batai pe minut...365 de motive pentru care nu te-am urat...

duminică, 12 octombrie 2008

o zi ca oricare alta

o zi ca oricare alta ar trebui sa inceapa ca oricare alta...apoi sa se termine la fel

uneori nu se intampla asa, lumea devine un furnicar de indivizi care se cauta pe sine invartindu-se in cercuri...

intr-o zi ca oricare alta lucrurile trebuie sa fie mai simple, caramelele sa nu se mai lipeasca de dinti, sa nu stai la stop, sa zambesti singur, dragostea sa nu mai fie un sentiment perimat, iar cafeaua sa fie dulce si inutila

intr-o zi ca asta, as putea sa stau pe banca in liniste cu ochii inchisi, sa ma bucur de soare, sa zambesc simtindu-te acolo langa...

intr-o zi ca oricare alta lucrurile ar trebui sa fie mai simple...

luni, 4 august 2008

carti...ganduri citite cu ochii inchisi....1.

„nu vom izbuti niciodata sa determinam cu certitudine, in ce masura relatiile noastre cu ceilalti oameni sunt rezultatul sentimentelor noastre, al dragostei sau ne-dragostei, al bunavointei sau urii noastre, si in ce masura acestea sunt conditionate, dinainte, de raportul de forta dintre noi si altii.
adevarata bunatate a omului nu se poate manifesta in toata puritatea si in deplina libertate, decat fata de cei care nu reprezinta nici o forta. Adevaratul test moral al umanitatii (cel mai radical, care se situeaza la un nivel atat de adanc, incat scapa privirii noastre) sunt relatiile sale cu cei care se afla la cheremul ei: animalele. Aici s-a produs dezastrul fundamental al omului, atat de fundamental incat tocmai de aici decurg toate celelalte” - Milan Kundera - ”Insuportabila usuratate a fiintei”

miercuri, 25 iunie 2008

in liniste e atata zgomot




e liniste, in aer e doar un violocel pe a carui coarde adie cate-un sunet parca pierdut...notele inalte sunt dureroase...lentoarea cu care se succed celor adanci, precum calatoria in interior...
devine abisal, nimic nu e mai strain si mai familiar...noaptea nu poate fi mai alba, singuratatea mai plina de viata...un violoncel, o seara de vara...

un nod in gat, cat doare sa spui cuiva ca nu ai sa te mai intorci, sa citesti infinitul in ochi, sa ii privesti acum cand ii spui adio, stiind ca nu ai sa-i mai vezi niciodata...

...cu degetele intinzi urme usoare, pielea se infioara, de aproape e un univers fara margini, lumina iti mangaie spatele, in linistea in care doar violoncelul se aude dincolo de sunetele pielii tale, inchid ochii si incerc sa te pastrez...fara cuvinte, doar asa cum esti...fascinatie oarba...

marți, 13 mai 2008

Planeta LOR - ep. 6 - despre fericire

Oamenii sunt nefericiti, daca ii intrebi de ce nu au un raspuns clar definit, au probleme, au lipsuri, au dureri, au, si din nou au...

citisem odata: banii nu aduc fericirea!

banii iti cumpara inca o zi pe Pamant, dar nu-ti cumpara felul in care te privesti in oglinda...si pana la urma asta e cel mai important,
ce vezi cand te uiti in oglinda, un om fericit, un om cu probleme?
sau doar pe tine, gata sa traiesti inca o zi pe Pamant? pana la urma ai luptat sa o cumperi, de ce nu ai fi fericit?

oamenii nefericiti vad probleme nu provocari, vad lipsuri, nu solutii, vad pierderi, nu oportunitati...
oamenii nefericiti se duc la shopping ca sa se simta mai bine dupa o zi grea,
oamenii nefericiti isi traiesc viata acumuland si facand planuri pentru un maine, un maine in care dupa ce vor fi cumparat tot ce le lipsea, vor fi nefericiti din nou...
oamenii nefericiti au depresii, au nopti nedormite, au iluzii si pareri despre maine, legi si teoreme despre ieri, dar niciodata nu-si dau timp sa simta ce e de simtit acum, astazi, eu!

oamenii nefericiti au timp sa citeasca ce am scris eu aici sperand ca vin cu o solutie,
va pierdeti vremea, citind ce deja stiti, dar lasati frica sa va rapeasca o zi minunata!

esti fericit, doar ca refuzi sa vezi asta!
fi recunoscator pentru o noua zi! asta e rezolutia de astazi!

marți, 6 mai 2008

Planeta LOR - ep. 4 - perceptie

Am plecat, chipuri si imagini, o jacheta galbena cu par carunt, o mama, o fetita, un caine alergand pe celalalt mal, m-am asezat langa apa...o bucata de zi tarzie...

cerul se pierdea in nuante de albastru, auriu, ii priveam oglinda in apa...unde dupa unde, o liniste abia perceptibila, miroase a flori de urzica...dor imi era de aroma asta... de unde dor.

ce este dor?...e ca atunci cand iti lipseste ceva, ceva care nu il poti atinge, sau poate poti, ei spun ca le e dor de orice...

aerul devine rosu, si norii de alama...trebuie sa ma intorc acasa, acolo miroase a sapun, sapun ca sa dau jos amintirea ierbii...a malului...serii...carabusilor...mirosul...

mi-e dor de inca o clipa langa apa, pamantul de sub unghii care dispare in gaura din chiuveta, piaptanul in care raman frunzele de corcodus...

mama o sa mormaie suparata, o sa stearga sangele de pe genunchi si o sa panseze buba mea noua...e intuneric acum...greierii care nu se mai opresc...

se aud pasii pe ciment, repede, repede, "unde ai fost?"

"...unde miroase a apa..."

vineri, 2 mai 2008

1 mai muncitoresc - postmortem

intrebarea de grup: "ce ai facut de 1 mai?"

nika, am baut o bere am jucat niste dame...
evident reactia este grimasa asteptata, stiu, stiu, sunt precum bunicul, o bere, o dama, in parc, niste carpatzi sau marasesti fara filtru, da, tabloul complet...

am imbatranit... mi-am mancat tineretile...da, asa s-ar spune.

ar trebui sa fiu calare pe o masa intr-un birt tinand ritmul, sa beau in alta locatie cu "stil", sa dau frumos din gene catre vreun crai...
mda, asa m-as inscrie in masa tineretului progresist de astazi, as avea apartenenta, drept de vot si altele ce decurg de aici...

e bine in lumea mea, e liniste in tineretea mea "ucisa",
savurez o carte, imi ingrijesc bonsaiul, ma bucur de mugurii de primavara, de cizmele mele de vacar care sunt "total out of fashion", de cate un zambet de copil, de povesti fara cuvinte cu cainii de pe strada, de mine si atat.

ma face asta un outsider? e singuratatea un pacat sau o sursa de suferinta?
probabil...

sunt o pacatoasa,
cu ochii inchisi, las clipa sa danseze

joi, 1 mai 2008

inapoi acasa

inapoi acasa, Hunedoara,
erau vremuri cand acasa era singurul loc in care viata avea sens...
cu furnalele luminate de apus, cu strazile inguste si copaci peste tot, cu noi culegand castane, alergand prin padure, prin parcul mare...totul avea sens...de ce as fi plecat?

am urmat apoi visul alor mei, pleaca, du-te, aici nu exista viitor.... si am plecat, aici in lumea lui nimanui, cluj, unde in marea de gri, zambesti cand dai peste cate un chip cunoscut, chiar si antipatica de tanti de la magazin ti-e draga...

in anii de faculta cand veneam acasa, imi parea orasul viselor pierdute, atatia oameni care au visat si care acum isi poarta frustrarea nerealizarii in viata de familie...in cafeaua de dimineata, in copiii lor, in sarbatorile in familie, cand vechile conflicte conjugale se reinprospateaza...

astazi acasa are alta dimensiune, pe vechile strazi inguste, unde miroase a liliac, si castanii iarasi au flori, ieri aveam 5 ani, astazi la fel...

imi amintesc tot, imi lipsesc copacii care au disparut de pe strada mea, dupa atatia ani, schimbarea imi pare brusca,
unde am fost pana acum?

romania pitoreasca....

calatoria prin Tunisia mi-a suprins simturile...imi parea atat de straina in peisaj si chipuri...
atat de familiara prin mirosul marii....nisipul, culoarea desertului....

si totusi ceva in spiritul si fetele acelor oameni mi-a creat senzatia ca sunt in Romania, asa cum ar fi fost ea daca nu aveam ocazia sa traim o insurectie la 22 decembrie...

o tara frumoasa, oameni ospitalieri, cu ochii tristi...

un joc interesant e sa iti imaginezi cam ce loc ai fi avut in societate, daca tatal nostru, al tuturor, Nae, era inca printre noi...

viata e un carusel...

marți, 22 aprilie 2008

povesteste-mi

...aer ...ai atins atatea trupuri, ai colorat mii de zari, bagaje aduci cu tine....
intinde-te langa mine, mana ta o pun la ureche, sa povesteasca...

zgarie pielea mea, mangaie cu amintirea ziua cand ai plecat, saruta cu ochii privirea ce mi-ai lasat
iti voi spune ca imi esti drag oricat de departe ai ajunge, oricat de adanc vei lasa sange...

intinde-te, cu ochii inchisi, taci langa mine...

luni, 21 aprilie 2008

scrisoare catre negasit



...desenam desertul, degetul o duna contura, apa si apoi cenusa...
nu stiam, nu stiam atunci... istoria, literele se dilata in carte...povestea se sterge

aerul, lumina danseaza pe piele, marea tacuta...

mangai cu ochii departarea, aluneci din lume, cuvintele curg nisipul intre degetele tale...

am iubit in liniste ...

cu ochii inchisi iti ascultam povestea, atunci cand nu rosteai nimic...

tacuta mi-e inima in seara asta, visez...degetele deseneaza contururi, sunetul atingerii tale.

cu ochii inchisi, in mana ta...ascult povestea...

duminică, 20 aprilie 2008

calatorie in interior...

alegi o carare si ii urmezi cursul, ajungi la destinatie, sau te opresti pe drum...
stai pe marginea podului pierdut in liniile apei...
intins in pat cu ochii inchisi asculti linistea unui departe...

calatoriile sunt pelerinaje, iesi din casa intrand in tine...

sunt locuri in care ajungi cautand un vis, locuri in care oricine vinde sau cumpara ceva, locuri in care iti vinzi si tu sufletul...poate nu ai sa il mai poti cumpara...

sunt locuri care te lasa pustiit, locuri unde te regasesti, si locuri in care iti vei aminti ca ai fost, dar nu mai stii cine esti...sunt locuri din tine, de pretutindeni, cand iesi din casa, le porti mereu cu tine...

e liniste...