imi amintesc violoncelul prin fiecare nota marcata in mine...
sufletul se arcuieste, cu ochii inchisi, danseaza...
si daca nu te mai intorci? eu ce fac cu parfumul, cu amintirea zilelor,
doar rasul tau mai e imprimat pe pozele acelea vechi...
nu mai e loc de altceva...
sunt inca aici...
si daca nu te mai intorci?
cui raman visele mele?
o sa ramana acolo de mana cu anii copilariei,
or sa se piarda in neguri ?
poate candva in timp, te vei intoarce,
si nu ne vom mai recunoaste,
alti oameni, alte vise, se vor sterge cuvintele...
te voi imbratisa ca pe un prieten vechi, o vesnicie,
pe fotografiile noastre nu vor mai fi decat zambete, nostalgie,
vei avea parul alb, vei rade de lume,
cum ai facut mereu, pierdut in alte sfere...
ne vom privi atunci,
va fi intre irisi negri...
daca nu te mai intorci,
voi asculta mereu povestile tale, inganate pe intuneric,
imi voi pierde zile numarand fulgi de februarie,
luna in care bantuie Noi...
voi purta cu mine iubirea, si daca nu te mai intorci...
