cand cerul parea mai departe

cand cerul parea mai departe

marți, 4 iunie 2013

Miercuri 5 Iunie haideti cu noi la Adapostul de la Hasdat, Hunedoara!


Miercuri haideti la adapostul de catei de la Hasdat, episodul 2/29.05.2013

Ieri m-am intors de la adapost cu sentimente amestecate.
M-am enervat la poarta, se pare ca directiva primarului cere ca nimeni sa nu intre decat escortat de cei de la adapost pe cei 400 de metri ce duc de la poarta la adapostul efectiv.

Saptamana precendenta am intalnit un portar foarte saritor care ne-a insotit el insusi pana la adapost.

Ieri, am fost nevoita sa sun trei persoane diferite pana am fost lasata sa trec de poarta.

Va jur, nu eram periculoasa, tot ce duceam in rucsac erau 7 kilograme de hrana speciala pentru pui!

Un domn, din personalul adapostului tocmai intra pe poarta cu autoutilitara si m-a transportat si pe mine pana la adapost, astfel, escortata...in sfarsit am ajuns la destinatie!

L-a adapost m-am intalnit cu doamna doctor Ungureanu, am aflat ca nu exista nici un program de voluntariat la care se poate participa, deci slabe sanse, ca momentan sa putem intra in adapost ca voluntari.

De asemenea pe langa hrana pentru pui, putem aduce vase metalice pentru a hrana, acestia nu au decat vase pentru apa, hrana este pusa pe jos. Dar mai ales putem achizitiona vaccine pentru puii aflati in adapost, si credeti-ma sunt multi astfel de pui, care fara vaccine mor datorita bolilor, pana ajung la varsta optima pentru a fi sterilizati si eliberati din adapost, acest lucru poate dura si intre 1 si 6 luni de zile.

Adevarul este ca nu ne putem concentra prea mult pe cainii adulti care se perinda pe perioade scurte prin adapost, dar putem face destul de multe pentru pui.

Pe langa hrana adecvata si vaccine ne putem da toata silinta sa le gasim stapani iubitori. Sunt atat de frumosi, si de iubitori, te doare sufletul cand vezi cata dragoste au de oferit si poate nu vor gasi pe nimeni sa-i aprecieze.

Spre groaza mea, au fost aduse inca trei catele gestante la adapost, care au nascut in ultimele 3 zile. Alaturi de ele a fost adus un nou lot de pui intre 2 si 6 luni.

Am putut interactiona mai mult cu puiutii si nu doar cu ei. Mi s-a permis sa le dau de mancare si sa le aduc apa celor care nu mai aveau. Sunt recunoscatoare pentru aceasta oportunitate si atat de neputincioasa...

M-am intristat cand am aflat ca celor doi ciobanesti mioritici din adapost nu vor mai fi eliberati niciodata, si singurul lor pacat este ca sunt niste pufosi de talie mare, iar simpla lor prezenta pe strazi ingrozeste orasenii...

Mobilizandu-ne in numar mai mare ii vom putea convinge pe primar si pe directorul adapostului sa ne permita activitati de voluntariat, fotografierea unor pui eligibili pentru adoptie pentru a fi promovati, dar mai ales sa-i convingem sa mute orele de vizitare dupa ora 16 ca multi dintre noi sa putem veni in vizita la adapost.
 Ideala ar fi o zi de weekend, dar se pare ca nu este acolo decat persoana responsabila cu hranirea cainilor...

Fie ca oamenii cu raspundere sa fie binecuvantati cu intelepciune si compasiune, cainii cu cat mai mult noroc si sanatate, si noua, celor dornici sa dam o mana de ajutor sa ne dea Dumnezeu nervi de otel, perseverenta si toleranta fata de natura umana!

Puteti face o diferenta majora, achizitionand vaccine pentru pui, cumparand hrana pentru ei, sau aducand vase metalice pentru a fi hraniti din ele!
 Orice fel de ajutor este binevenit, copiii astia ai strazi, sunt nevinovati, nu sunt umani, dar sufera ca si noi...

In vizita la adapostul de la Hasdat 24.05.2013


Poate, pentru multi hunedoreni, ca si pentru mine, a fost o surpriza, si un motiv de rusine sa descopar ca de mai bine de un an functiona un adapost pentru caini la periferia orasului nostru, de care nu eram catusi de putin constienta.

Astfel ca am pus de o plimbare, pana la vechea unitate militara din Hasdat, pentru a ne familiariza cu situatia acestuia si a vedea cum putem ajuta. Sansa, sau poate providenta a avut ceva de a face cu faptul ca am ajuns acolo exact la momentul propice, miercuri de la ora 12 la 14, exact singurele doua ore in care este permis accesul in incinta pentru vizitatori, pe toata durata saptamanii.

Astfel la poarta ne-am lasat datele pentru a fi trecute in registru. Nu uitati actele de identitate acasa! Eu si Ana-Maria am venit dotate cu aparate de fotografiat, rabdarea si prudenta celui care se astepta sa fie dat pe usa afara. Doream sa gasim cativa caini eligibili pentru a fi adoptati, pe care sa ii fotografiem individual in posturi cat se poate de '''facebook", si apoi sa-i promovam agresiv pentru a fi adoptati, in timp ce ne ocupam cu tratarea si pregatirea lor pentru a se integra intr-o familie iubitoare.

Spre surprinderea noastra, fotografierea este interzisa in interiorul adapostului. Desi contrariate, am preferat sa luam calea diplomatiei si sa explicam personalului responsabil ca suntem orientate pe ideea de caine-adoptie si nu pe denigrarea adapostului si a persoanelor care lucreaza acolo. Asfel ca nu am avut posibilitatea sa facem nici o fotografie, din pacate! (Toate fotografiile din articol au alte surse)

Cainii sunt cazati in cateva tarcuri, in interiorul, a ceea ce cred, ca a fost vechiul grajd al unitatii militare, in tarcuri inchise cu plasa metalica, sunt cazati unul pana la 5-6 caini intr-un tarc, mirosul este intr-adevar puternic, si este si ceva mizerie. Dar sunt hraniti si au apa suficienta. Cam atat la capitolul dotari.

Frapant a fost sa vedem caini bolnavi de scabie si in acelasi tarc cu exemplare sanatoase. Din cate ne-au explicat cei de acolo animalele nu primesc nici un fel de tratament sau asistenta veterinara, decat cea pentru castrare-sterilizare. Si ca atare legea junglei, supravietuieste cine e mai puternic...

Ti se rupe sufletul cand intri acolo...e o galagie maxima. Nu te deranjeaza sa-i vezi ca latra, te doare cand vezi animalele acelea tacute care privesc in gol, sau care nici nu se uita la tine...Parca ar fi suflete frante...Cei mai multi tanjesc dupa atingerea ta, si daca iti bagi mana prin ochiurile plasei, faci abstratie de orice cand isi imping capul in mana ta cautand alinare...

Exista cateva exemplare aduse acolo, care desi sterilizate, nu vor mai parasi niciodata incinta, pentru ca au muscat oameni, iar acum asteapta in liniste sa-i rapuna vreo boala ca sa se termine mai repede. Nu as avea nimic de obiectat, animalele periculoase trebuie tinute la distanta de oameni. Dar cainii astia nu trebuie pedepsiti incat sa nu mai simta niciodata soarele pe ei, inchisi intr-un tarc, stand pe beton, cand exista o suprafata atat de mare de pamant in curtea adapostului unde pot fi tinuti in tarcuri aerisite si partial deschise.

Exista pui de 2 luni, inchisi cu adulti, si altii abia nascuti in adapost, acestia nu vor vedea nimic din lumea exterioara pana la 6 luni, cand se presupune ca vor fi sterilizati si apoi aruncati in strada....Sansele lor de supravietuire sunt mai mult decat minime. Nu vor sti sa se fereasca de masini, de oameni, sau de alte pericole, presupunand ca nu vor muri chinuiti de boli inante de a vedea altceva decat peretii custii.

Singura lor sansa in acest moment este sa mearga cati mai multi oameni, sa viziteze adapostul, sa le gasim o casa acelor pui nevinovati, si ei sunt tot copii ai strazii!!!

In fiecare miercuri la ora 11:20 ne puteti intalni pe mine si Ana-Maria in fata Casei de cultura, Hunedoara, de unde ne vom deplasa spre Adapostul de la Hasdat, unde ne vom prezenta cu hrana de caini speciala pentu puii de caine, eventual tratamente pentru acestia.

Va asteptam alaturi de noi pentru a lua parte la aceasta actiune de constientizare!

Gabi Radoi