Ieri m-am intors de la adapost cu sentimente amestecate.
M-am
enervat la poarta, se pare ca directiva primarului cere ca nimeni sa nu
intre decat escortat de cei de la adapost pe cei 400 de metri ce duc de
la poarta la adapostul efectiv.
Saptamana precendenta am intalnit un portar foarte saritor care ne-a insotit el insusi pana la adapost.
Ieri, am fost nevoita sa sun trei persoane diferite pana am fost lasata sa trec de poarta.
Va jur, nu eram periculoasa, tot ce duceam in rucsac erau 7 kilograme de hrana speciala pentru pui!
Un
domn, din personalul adapostului tocmai intra pe poarta cu
autoutilitara si m-a transportat si pe mine pana la adapost, astfel,
escortata...in sfarsit am ajuns la destinatie!
L-a
adapost m-am intalnit cu doamna doctor Ungureanu, am aflat ca nu exista
nici un program de voluntariat la care se poate participa, deci slabe
sanse, ca momentan sa putem intra in adapost ca voluntari.
De
asemenea pe langa hrana pentru pui, putem aduce vase metalice pentru a
hrana, acestia nu au decat vase pentru apa, hrana este pusa pe jos. Dar
mai ales putem achizitiona vaccine pentru puii aflati in adapost, si
credeti-ma sunt multi astfel de pui, care fara vaccine mor datorita
bolilor, pana ajung la varsta optima pentru a fi sterilizati si
eliberati din adapost, acest lucru poate dura si intre 1 si 6 luni de
zile.
Adevarul este ca nu ne putem concentra prea mult
pe cainii adulti care se perinda pe perioade scurte prin adapost, dar
putem face destul de multe pentru pui.
Pe langa hrana
adecvata si vaccine ne putem da toata silinta sa le gasim stapani
iubitori. Sunt atat de frumosi, si de iubitori, te doare sufletul cand
vezi cata dragoste au de oferit si poate nu vor gasi pe nimeni sa-i
aprecieze.
Spre groaza mea, au fost aduse inca trei
catele gestante la adapost, care au nascut in ultimele 3 zile. Alaturi
de ele a fost adus un nou lot de pui intre 2 si 6 luni.
Am
putut interactiona mai mult cu puiutii si nu doar cu ei. Mi s-a permis
sa le dau de mancare si sa le aduc apa celor care nu mai aveau. Sunt
recunoscatoare pentru aceasta oportunitate si atat de neputincioasa...
M-am
intristat cand am aflat ca celor doi ciobanesti mioritici din adapost
nu vor mai fi eliberati niciodata, si singurul lor pacat este ca sunt
niste pufosi de talie mare, iar simpla lor prezenta pe strazi ingrozeste
orasenii...
Mobilizandu-ne in numar mai mare ii vom
putea convinge pe primar si pe directorul adapostului sa ne permita
activitati de voluntariat, fotografierea unor pui eligibili pentru
adoptie pentru a fi promovati, dar mai ales sa-i convingem sa mute orele
de vizitare dupa ora 16 ca multi dintre noi sa putem veni in vizita la
adapost.
Ideala ar fi o zi de weekend, dar se pare ca nu este acolo decat persoana responsabila cu hranirea cainilor...
Fie
ca oamenii cu raspundere sa fie binecuvantati cu intelepciune si
compasiune, cainii cu cat mai mult noroc si sanatate, si noua, celor
dornici sa dam o mana de ajutor sa ne dea Dumnezeu nervi de otel,
perseverenta si toleranta fata de natura umana!
Puteti
face o diferenta majora, achizitionand vaccine pentru pui, cumparand
hrana pentru ei, sau aducand vase metalice pentru a fi hraniti din ele!
Orice fel de ajutor este binevenit, copiii astia ai strazi, sunt nevinovati, nu sunt umani, dar sufera ca si noi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu