mai exista cateodata momente in care iti doresti sa nu fi iesit din casa...
si mai sunt momente in care ai prefera sa nu te mai infinga in sertare mici, da sertarasele in care te trantesc prieteni, familia, si uneori tu insuti...
tin sa imi prezint scuzele de rigoare ca nu zambesc, si nu dau din coada constant, lumea se simte jignita, si imi cer scuze ca nu am un centru al universului pentru fiecare individ care imi traverseaza viata
de asemenea anticipat va anuntz ca "asa sunt eu", si ca imi pare rau daca va perturb perceptia asupra mea, sau a categoriei in care trebuie sa ma incadrez, nu tineam sa fiu atipica, regret ca uniformele create pentru indivizi sociali/sociabili nu mi se potrivesc si arat anapoda in ele
mai sunt o seama de lucruri pe care le regret: ca sunt suficient de naiva sa cred ca cineva are nevoie de parerea mea, si ca am idei fixe, ca vreau sa dau o mana de ajutor...imi pare rau ca mi-am dat din mashti jos si am spus ce am gandit, ma scuzati ca nu am suficient simt al umorului pentru carnaval
din pacate nu m-am nascut cu un zambet tamp pe fatza si prin urmare numai de la balamuc mi-as putea procura unul permanent,
data viitoare o sa ma rezum la "ma scuzati l-am uitat in cealalta haina"
Un comentariu:
Surioara, articolul ajunge in blogoree :)
Trimiteți un comentariu