noaptea îngerilor despletiţi

în seara asta pe străzile sinistre, în drum spre casă,
un copil şi un înger se dădeau pe bicicletă, copilul îngâna un cântec,
îngerul mare şi rotund la pântec
cu parul alb şi despletit îl urmărea-n-tăcere,
sub luminile felinarelor radia un halo straniu,
nimic nu părea mai normal, mi-am dat jos şalul şi sandalele,
crengile joase ce mi se prindeau în păr, în seara asta abia îmi mângâiau faţa,
claxoanele şoferilor m-au determinat să le fac cu mâna,
e o seara magică,
aş putea merge până la capătul lumii,
nici câinii nu latră, doar vântul adie,
în felul acela când pare că te salută...