cand cerul parea mai departe

cand cerul parea mai departe

luni, 9 iulie 2012

in balans

ca in fiecare zi, si astazi mi-am luat bicicleta si m-am profilat rapid pe orizont, apusul imi inspira dorul de duca, e semnalul pentru noi inceputuri... astazi mirosea a flori de camp, mi-am lasat mintea libera sa zburde cu sanzienele, dar setea mi-a stricat reveria. am luat sticla si in timp ce o duceam spre gura un tipat puternic s-a ridicat de langa mine, am tresarit extaziata la gandul ca voi vedea un animal salbatic, la cativa metri distanta un uliu tanar, progenitura proaspata, incerca sa prinda curentii josi de la nivelul solului, pentru a se putea ridica, frustrarea si bucuria il faceau sa strige, ca un copil, il priveam fascinata, deja uitasem unde sunt, parintii lui erau in apropiere, pe rand se apropiau si apoi se indepartau, il incurajau sa-si dea drumul, sa se intinda si sa riste, pentru a deveni, a fi el insusi... asta e si viata o serie de oportunitati insirate cronologic, menite sa ne inspire sa fim, sa ne deschidem catre noi insine, sa ne cautam forta interioara, si apoi sa zburam peste lume, dar ca toate drumurile spre sine, vom urla de bucurie sau frustrare, vom cadea si ne vom ridica pentru ca nu exista decat astazi, aici si acum... eu inca nu zbor...

Niciun comentariu: